Postări

Cuvânt înainte

Din capcana timpului, spre înveşnicirea clipei        „Drumul îngust spre ale Tale dintru ale Tale mă alină”, strigă în vers înaripat fratele nostru Petru Nicandru. Pentru că versurile – gând şi strigăt – nu sunt altceva decât perle-răni de pe trupul sufletului, adunate şi dobândite din căderi şi de pe drumul întoarcerii Acasă, „strâmt şi cu chinuri”, care vine din „Capcana timpului”.        Sunt, deci, fiecare vers în parte şi fiecare poezie, adevărate perle duhovniceşti, înmiresmate şi dureroase, adunate din pocăinţa şi înţelepţirea „întoarcerii” „prin Har, de la moarte la Viaţă”. Sunt, de asemenea, perle sângerânde de la purtarea Crucii necazurilor şi durerilor şi de la răstignirea de pe Golgota vieţii personale. Dar sunt şi flori înmiresmate şi poame gustoase, înrourate de dimineaţa Învierii.        Primiţi, deci, dragi cititori, toate aceste daruri, peceţi şi semne de la Petru Nicandru, ale căderilor rătăcitoare din „ţară străină şi depărtată”, ale întoarcerii întru p

Prin nopți de visare

Arad, 2017 Iubirea mă cheamă Cu brațele-ntinse balanță Iubirea mă cheamă. Ca-n soare privind, nu o văd; mi-e noapte și ziua-n amiază, Lumina din ochi mi-a fugit. O lacrimă-ngenunche-n pridvor, icoana straveche cuvinte jelește. Pe-a cerului nor pregustare, inima-altar așteaptă sărutul nestins. Mirida și vinul, ale zborului piste, potir închinat între stele arzând. Mirul miresme așterne în vise, fluidul angelic, al nunții veșmânt. Mă caută-n adâncul pierzării Candela de Lumină izvor; inima-n Har mi se scaldă, Iubirea mă poartă spre Sine în zbor. 18 ian. 2017 Remember Ioan Alexandru Crucea în Înviere mă-nalță săgeată, prin versul îngemănat din psaltire; Întreg Universul tresare din moarte când imnuri de slavă izvorăsc din Iubire. Vulcan și cutremur și fulger, deodată, recitând bucuria pe vârfuri alpine; Miresme de crini și lapte-n şiştar aprind în chilia de sânge suspine. Zbor curățat prin pâine și vin, aur lămurit de raze divine; Lumina lină așteap

Cugetări            

Arad, 2016-2017 Raza intrusă Mi-am pus ochelarii de interior și am coborât Să inspectez interstițiile dintre fotonii unei raze Venite de curând, ce părea Că nu luminează suficient. Printre cristalele de gânduri iluminate Sau umbrite de rațiune, Am întâlnit, strălucitor și străveziu, rubinul; El este un cuget sângeriu ce m-a atras instant Și am aflat că îndeobște acumulează razele venite. Raza recentă nu obținuse viză de intrare, Nefiind parte a Luminii transcendente. Dar, totuși, licărea și ea o lumină oarecare. „Este o imitație periculoasă”, am auzit o voce; O voce cu aripi aurii, ce radia dulci sentimente. M-am oprit rugându-mă. Vocea a-nțeles că pe Ea o rog Și-ndată alungă raza intrusă. 14.11.2016 Trecerea Mi-am încercat, cu intensitate, Accesarea schimbării, Cu mult înainte de inserția propriu-zisă. Nu-mi amintesc bine trecerea Prin stratosferă, decât că Vedeam orașele micșorându-se, prin Transparența imaterială A foștilor ochi, Tocmai deveniți

Nesfârșita zare

Arad, 2016 Împărtășire Astăzi am îmbrățișat Cerul. Ce mic era Pământul! Am înotat norii, M-am întâlnit cu Luna, Mi-am înstelat fruntea, Am văzut Lumina: Lumina Soarelui Dreptății. 04.08.2016 Secularism Din vechea biserică de țară Un vaiet răsună disperat. Au dezgolit-o și pe dinafară De gardu-i din strămoși păstrat. O paște-acum mistrețul din pădure Și toată via ce-o ținea în viață Din rădăcină a-nceput să fie smulsă; Nevie rămânând a noastră viață. Vom plânge-amar când fi-va prea târziu, Când lumea-ntreagă în marasm va fi, Călăuzindu-ne spre-ntunecatele ei temple; Pe nori veni-va Judecata și lumea-o va sfârși. 19.08.2016 Ocara ca și lauda Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, Iar paguba ca și câștigul? Tu multă bucurie din necaz iți vei lua, Dacă acestea două, în cuget îți vor sta. Așa grăia cândva un Avvă De îngeri nevăzuți înconjurat; Avea un tron și-o cruce în inima-i smerită: Pe tron ședea Hristos, Iar el, pe cruce, atârnat. 21.08.2016

Ecouri de liniște

Arad, 2016 Ne-nserată zi Pierdut prin universuri paralele Pluteam pe-ale științei înspumate valuri, Cocoțat eram sus printre stele Pustiu înlăuntru, pe-afară cu lauri. Era noapte și fuiorul de raze stelare Dormea înghețat, netors și-ntristat. Nimic nu voia să-mi aline amarul Totul părea un nonsens. Eram dezolat. Deodată-un fior de dulce-alinare Spre inimă mergând o-ncălzea Și-un gând ce-mi venea din afară: „Prefă-ți noaptea-n zi!” în taină îmi șoptea. De-atunci căutare îmi este viața. Noi sensuri și noi disperări îmi apar, Cele clădite cu râvnă-n afară Prea-ncet sucombă și prea-ncet dispar. O adiere de vânt subțire eu mereu aștept În inimă să fiu rănit de Dragostea divină Lăuntric, tot Universul să-L primesc, Noaptea să-mi fie ne-nserată zi-lumină. 11.09.2016 Melchisedec Venea Avram cu-ntregul trib biruitor, Cu luptători viteji și bogății alese. Era al tribului smerit conducător Oștile regilor prădalnici le-nvinsese. Un preot, rege-al păcii, îl